Acasă la soția lui Traian Băsescu

0

D-na Maria Băsescu: „Mi-e teamă că exprimarea mea e greoaie, fiindcă mult timp am vorbit numai cu câinele”

Fără putință de tăgadă, titlul ales de noi „Sub lupa destinului” și-a spus cuvântul. Parcă peste capetele noastre. Asta pentru că, în numărul trei am încercat să vorbim despre doamna Mioara Roman, soția domnului Petre Roman. Am fost refuzați. După ce a văzut numărul unu al revistei noastre care cuprindea un articol intitulat „Crima dinlăuntrul domnului Petre Roman”, doamna Mioara n-a mai vrut să discute cu noi. A fost o provocare, iar noi am primit răspunsul pe care-l așteptam. Astfel, am sunat acasă la fostul ministru al transporturilor. Ne-a răspuns chiar soția acestuia care, fără să ne spună nu, ne-a comunicat că nu este o persoană interesantă, că nu crede că ne vom face treaba cu ea. Dar ne-a poftit, totuși, a doua zi, la o cafea. Așa am cunoscut-o pe doamna Băsescu.

Prenumele doamnei Băsescu este Maria și i se potrivește ca o mănușă. În prag, ne-a întâmpinat o femeie subțirică, într-o rochie cu linii simple, complet nefardată. Ne-a condus în casă, a „robotit” în jurul unei măsuțe joase pe care așezase whisky, băuturi răcoritoare, alune, fursecuri și cafea. Apoi a început să vorbească – timidă, cu ochii plecați si cu un aer trist. Chiar și atunci când zâmbea.
A început cerându-și scuze pentru o dezordine mai mult imaginară. Familia Băsescu are un câine, Dick, cumparat dupa ce le-a fost pradata casa. Este un boxer dresat. Agresiv, cand este nevoie, altfel jucaus. Si care face firimituri si deranjeaza covoarele.

AM IUBIT SOCIETATEA, OAMENII… SI AM AJUNS INCHISA INTRE PATRU PERETI

De cincisprezece ani sunt casnica. Nu am fost asa dintotdeauna. Cand m-a cunoscut sotul meu, lucram in turism, pe litoral. Si imi placea foarte mult, pentru ca totdeauna mi-a placut societatea, oamenii. Sa fie multi oameni in jurul meu. Mai tarziu, am ajuns inchisa intre patru pereti. Am stat foarte mult singura. E adevarat, la inceput am incercat sa dam fetita la cresa, dar nu se adapta. Era mereu bolnava si nu manca. Asa ca am ramas acasa. Singura. Sotul meu pleca mereu pe mare. Imi amintesc cum, chiar la inceputul casniciei noastre, a fost nevoit sa plece pentru a trai trei luni pe mare. Si eu plangeam, iar o vecina mi-a spus: “Tacit u, al meu e plecat de sase luni si nu stiu cand se intoarce.” Asta a fost. Ma sunau si-mi spuneau: “Sotul dumneavoastra a trebuit sa plece. Dar fiti linistita, nu pentru mult timp, pentru doua saptamani.” Parca asta era putin! Doua saptamani si cu doua saptamani, se aduna.

ESTE A DOUA OARA IN 20 DE ANI DE CASNICIE CAND AVEM FAMILIA REUNITA

– Cand ati venit în București?
In octombrie, anul trecut. Pana atunci, veneau numai sa spal si să fac curat. Vreau sa va spun ca este pentru a doua oara in 20 de ani de casnicie cand avem familia reunite. Prima oara a fost pentru 10 luni – din februarie 1990 pana in noiembrie acelasi an, cand sotul meu a fost numit ministru, secretar de stat. Cand am venit in Bucuresti, chiar am avut unele neintelegeri. Eu si fetele, cand venea sotul acasa, ne duceam dupa el in birou. Si el se enerva. Isi lua dosarele si pleca in alta parte. Era obisnuit singur. Dar pe mine singuratatea ma apasa. Chiar vreau sa-mi cer scuze pentru felul in care ma exprim. Probabil ca ma exprim mai greoi. Asta pentru ca foarte mult timp am vorbit numai cu cainele. Venita in Bucuresti, fara prieteni… am dat telefoane la Constanta si am vorbit cu rudele, cu prietenii de pe acolo. Asta, vreo doua luni. Pana a venit nota de telefon, aproape 60.000. Sotul meu s-a suparat foarte tare. Asa ca de atunci am vorbit numai cu Dick.

PASIUNEA MEA DE ACUM ESTE TRICOTATUL. ASA IMI TRECE TIMPUL MAI USOR. MI-A PLACUT SA DANSEZ, DAR N-AM AVUT CU CINE, ASA CA AM UITAT

– Ce pasiuni aveti? Ati avut si unele pasiuni trecatoare?

Pasiunea mea de acum este tricotatul. Asa imi trece timpul mai usor. Iar despre paiuni trecatoaare, ce s ava spun? A fost o intamplare oarecum amuzanta, in ’88. Am mers cu sotul meu in Belgia si acolo am avut televiziune prin cablu. Ma sculam la sase dimineata si dam drumul la televizor, si-l opream noaptea tarziu, pe la ora doua. Abia dupa o saptamana am iesit din casa si eram cheauna. Dupa un timp am inceput sa ma uit mai selectiv. Imi place sis a dansez, dar de mult, de foarte mult timp n-am mai avut cu cine. Asa ca am si uitat probabil.

REGRET CA N-AM MAI AVUT UN COPIL

– Puteti alcatui o lista a regretelor privind viata dumneavoastra?

Da, regret ca n-am mai putut lucre. V-am spus, imi placea compania, agitatia. Oricum, acum este prea tarziu. Dupa o pauza de 15 ani este greu sa-ti reiei activitatea. Mi-am iesit din mana, cum se spune. (S-a mai gandit si, mult mai tarziu, cand interviul nostrum se apropia de sfarsit, a adugat inca un lucru). Adevaratul meu regret este ca n-am mai avut un copil. Cum tot am fost casnica, macar sa mai fi happy wheels avut un copil pe langa cele doua fetite. Dar nu s-a putut, sotul meu fiind atat de mult timp plecat.

IN FIECARE ZI TREBUIE SA FAC PIATA SI SA GATESC. PENTRU CA SOTUL MEU NU MANANCA DE DOUA ORI ACELASI FEL DE MANCARE

– Cum ne descrieti o zi obisnuita din viata dumneavoastra?
In fiecare zi ma scol la ora sapte, pentru a pregati cafeaua sotului meu. Apoi pregatesc micul dejun si plec la piata. Cand ma intorc, gatesc. Eu gatesc in fiecare zi, pentru ca sotul meu nu mananca de doua ori acelasi fel de mancare, si apoi mai sunt si fetele: una vrea supa, alta ciorba si tot asa. Pe urma, pun masa de pranz si atunci e chiar o nebunie. Fata cea mica vine de la scoala, cea mare pleaca la scoala, cateodata vine si sotul sa manance. Dupa amiaza fac curat. Vedeti si dumneavoastra, casa aceasta este prea mare pentru mine. Sunt si trei dormitoare sus… In fiecare zi trebuie sa fac curat. Mai trebuie sa-l scot sip e Dick la plimbare… Seara ma uit la Actualitati. Macar sa vad ce se spune despre sotul meu sau despre partid. In plus, in unele zile spal, iar in altele calc. E foarte multa treaba.

CA DISTRACTII, AM MAI FOST PE LA CATEVA FILME. ANUL ACESTA, AM FOST O DATA SI LA O TERASA

– Cum va distraiti? Mergeti la filme, la teatru sau la cumparaturi? Ce faceti in vacante?
Am fost de cateva ori la film. Anul acesta am fost si la o terasa, o data. Asta s-a intamplat la Constanta. Cand ma duc acolo vin prietenii, rudele sa ma viziteze, asa ca am fost o data cu finuta mea la o terasa. Imi place sa merg la cumparaturi, dar numai cand am bani, si asta inseamna primele doua zile dup ace ia sotul meu leafa. Altfel nu merg, mi se pare ca toata lumea se uita la mine, toata lumea stie ca nu am bani. In concedii e frumos. Mie imi place la mare, sa ma bronzez, dar sotului meu nu-I place sa stea la plaja. Asa ca mergem la munte. De regula stam mult, sotul meu a avut in trecut concedii lungi. Am avut si bani, asa ca am stat cate o luna, chiar mai mult, la munte. Stam la cabane, pentru ca la hotel am avut problem cand fetele erau mici. Vecinii se plangeau de zgomot.

LA NOI IN FAMILIE EXISTA MENTALITATEA CA FEMEIA TREBUIE SA STEA LA BUCATARIE

– Cum va descurcati atunci cand sotul dumneavoastra vine acasa oboist sau nervos?
Trebuie sa fiu toleranta. Sa-mi vad de ale mele si mai ales ca nu-l cical, sa nu-l sacai. La noi in familie exista mentalitatea ca femeia trebuie sa stea la bucatarie. Sa va povestesc ceva. Cand era mai mica, fata mea cea mare a venit acasa foarte uimita si mi-a spus: „Mama, unchiul Vasile spala Vasele.” Se mira, pentru ca pe sotul meu nu-l vazuse niciodata facand treaba. Cea mica, ea tine mereu cu taica-su, a sarit ca arsa: „Cum, nu-ti aduci aminte, anul trecut, cand tata a venit cu o plasa plina de paine?”

ACUM, CA FETELE AU CRESCU, MA SIMT OARECUM INUTILA. SAU POATE CA ACESTA NU E CUVANTUL POTRIVIT
– Daca tot mi-ati povestit despre fetele dumneavoastra, spuneti-mi cum este, ca mama, cand copiii se fac mari?
Ce sa va spun, acum cand fetele s-au facut mari, ma simt oarecum inutila. Sau poate acesta nu este cuvantul cel mai bine ales. Cea mare are 18 ani si cea mica 15. Le-am propus deunazi sa mergem la plimbare si cea mica mi-a spus: „Cum sa mergem? Daca ma vede cineva cu tine?” Dar cand am vazut-o ca are trei cercei in urechi… Cand si i-a pus, nu stiu. Daca o atingi cu un deget, tipa ca din gura de sarpe, dart rei gauri in ureche si-a facut. Am rugat-o sa nu mai poarte ghete, ca nu-I stau bine. Am implorat-o, am si plans. Pe urma am certat-o, am incercat sa o si bat. Dar ea este solida, a facut inot de performanta, si m-a impins – ca sa se apere – numai cu doua degete. Si m-a dat de perete.

Am rugat-o pe doamna Basescu sa ne spunea o gluma, cea mai reusita pe care o stie. Ne-a spus ca nu stie, n-a mai auzit de mult un banc, sip e cele vechi le-a uitat. La Constanta n-a avut televizor, adica e stricat, si n-a mai vazut emisiuni de varietati. In momentul acesta sotul vine acasa. Il salute pe Dick cu intrebarea: „Ce faci caine ticalos?” sip e sotie cu „Ce faci Mărie?” Apoi spune ca se schimba de costum si pleaca. In trecere, se disteaza pe seama titlului revistei noastre: „Ce, Mărie, ati vorbit despre soacre?” Iar doamna Basescu se apara: „Eu n-am spus nimic rau despre maman, numai ca de cand am ajuns la Bucuresti mi-am dat seam ace om extraordinar este.” „Ai spus bine”, apreciaza domnul Basescu. Si da drumul la televizor, amintindu-I sotiei ca la ora 18.00 a inceput una dintre emisiuile ei preferate. I-am promis doamnei Basescu ca vom reveni, asa la o cafea, si am lasat-o uitandu-se la „Cazuri si necazuri in dragoste”.
18 septembrie 1995


Share

Autor

Comentează