Când cuțitul deja a zgâriat osul

1

Medicii sunt parte a societății românești și reflectă mentalitățile și comportamentul specific nouă. Nu toți sunt buni, așa cum nu toți sunt răi. Doar unii au ales această meserie din considerente vocaționale și doar aceștia se vor lupta din răsputeri să-i salveze pe cei bolnavi. Ceilalți vor refuza internarea bolnavilor și poate după aceea vor fi anchetați de ce s-au comportat așa, deși verificările nu reînvie mortul care le bătuse insistent la poartă. Sau își vor lua concedii medicale pentru că-i doare spatele ori vor face grevă „spontană” pentru că vine la spital o gravidă să nască și a îndrăznit să fie bolnavă de Covid-19.  Pur și simplu unii vor da bir cu fugiții, iar alții vor munci din răsputeri, zi și noapte, să țină moartea departe de bolnavi. Dar mai ales, din nefericire, unii dintre medici se vor îmbolnăvi la rândul lor și vor experimenta ce înseamnă să fii de cealaltă parte a patului de spital. Poveste valabilă și pentru asistenții medicali sau infirmiere. Am ascultat mărturia tristă a uneia dintre victimele Covid-19, o asistentă medicală, care se mira indignată și neputincioasă de replica unei colege de breaslă, care i-a răspuns la întrebarea „Și ce să facem, noaptea sau ziua, când ne este rău și nu e nimeni aici?”, cu cinicul „Să bateți din picior, asta să faceți!” Sigur că o astfel de reacție poate fi pusă pe seama stresului, oboselii, necunoscutului cu care ne confruntăm noi toți. În sistemul sanitar nu lucrează supraoameni, dar unii nu bifează nici măcar căsuța omeniei.

Îi respect și îi prețuiesc pe cei din sistemul medical, dar acum realitatea ne provoacă pe noi toți și pe ei îi pune să își facă meseria. Evident că au dreptate cadrele medicale când spun că nu au echipament de protecție, combinezoane, mănuși, măști… și că este crimă curată ce li se poate întâmpla în astfel de condiții, dar cunoșteau de mult această situație. Se știa că există spitale în care pacienții primesc listă cu materialele necesare în sala de operație pe care trebuiau să și le cumpere singuri înainte de începerea procedurii. Și? Erau „pacienții”, cei de cealaltă parte a patului de spital. Se știa că se fac unele achiziții aiurea, aparatură de sute de mii de euro care zăcea nedesfăcută pe nu știu ce hol pentru că nu existau consumabile sau personal instruit să le folosească. Și? Erau banii sistemului, doar nu-și dorește nimeni să se pună rău cu „șeful”, dacă el a aprobat achiziția… Se știa că nu există locuri în sistem pentru cei care într-adevăr își doreau să fie medici sau asistente,  ci erau „reținute” pentru odrasle, pile și cunoștințe… Și? Fiecare încerca să-și facă rost de o relație, pilă sau cunoștință și cine nu reușea pleca în afară la muncă. Spun aceste lucruri cu maximă îngrijorare, pentru că o pandemie este chiar cel mai prost moment în care putem să conștientizăm cu adevărat problemele din sistemul nostru medical și din societatea noastră în general. Pentru că și bolnavii sau rudele lor au contribuit la această situație, cât și cum au putut ei: au furat măștile sau echipamentele de protecție puse la dispoziție de spitale pentru aparținători, au mințit și i-au îmbolnăvit pe medici, au umblat aiurea pe străzi și s-au expus microbului…

Cel mai mult mă tem de faptul că românii vor fi din nou „speciali” la nivel mondial, pentru că la noi statistica în timpul și după Covid-19 va arăta altfel decât în celelalte țări, pentru că la noi se vor pierde vieți omenești care puteau fi salvate, la noi vor muri și tinerii cot la cot cu bătrânii…

Nu avem timpul firesc pentru schimbarea obișnuințelor sau mentalităților, trebuie să o facem rapid, din mers, când cuțitul a zgâriat deja osul, așa cum au făcut-o românii de multe ori. Toți cei care nu au cu adevărat o urgență să stea în case, oricât de plictisitor li s-ar părea, să nu găsească motive pentru a crește numărul bolnavilor și, implicit, al celor de pe un pat de spital! Iar toți cei care trebuie să-și facă meseria de medic, asistentă, infirmieră să se pună pe treabă, pentru că nu-și fac decât datoria, ceea ce s-au angajat să execute atunci când s-au încadrat pe acele funcții! Și ceea ce justifică respectul și prețuirea pe care eu, noi, toți ceilalți, li-l acordăm în tot restul timpului, ca și acum!


Share

Autor

Un comentariu

  1. Nu am facebuc și nu pot sa spun că-mi place. Păcat! Dar pot să-ți spun că, după ce au mințit cu nerușinare, josnicie și cinism, specific aleșilor noștri mici, mici, foarte mici, aseară, după 21,30, au stropit și dezinfectat, pentru prima dată, străzile din Constanța. DAR noi i-am ales. IAR medicii noștri s-au făcut doctori pentru că au vrut o meserie BĂNOASĂ, nu pentru că aveau har. Este adevărat, nu toți dar, ce mă doare este procentajul covârșitor al meseriașilor.

Comentează