Când încălcarea regulilor este motiv de mândrie…

0

Se fac nunți în post, se fumează în birouri, se depășește peste linie continuă, se parchează oriunde, se dau găuri în pereți în orele de liniște… Aceasta este România în care trăim și am dat intenționat exemple „banale”. Reglementările, restricționările sau corecțiile aplicate  unei conduite sociale considerată a fi greșită au fost ignorate, luate în bășcălie și, într-un final, eludate  De către marea majoritate a populației, pe diferite considerente: poate că unele reglementări au fost inutile, prostești sau de neaplicat, poate că altele au fost considerate încălcări ale unor drepturi și așa schilodite în perioada „ceaușistă”… (acest tip de comportament a prins rădăcini în perioada comunistă, oarecum justificat, a înflorit după 1990 și s-a generalizat în anii care au urmat, nejustificat). Încălcarea regulilor a devenit moto-ul românilor, motiv de mândrie și de admirație. Evident că acum indivizi ai acestei societăți nu doresc să respecte normele de carantină,  iar autoritățile apelează la mascați, în vama Nădlac, pentru a determina 23 de indivizi să nu se ducă unde „vor mușchii lor”, ci să se supună regulilor instituite acum două zile, în timp ce alții se cred mai deștepți decât grănicerii și folosesc rute ocolitoare, apoi mint fără să clipească de unde vin cu adevărat. E posibil ca unii dintre aceștia să aibă justificări pentru îndârjirea lor de a se întoarce acasă, iar alții chiar să nu mai fie capabili să înțeleagă că încalcă legea și nu doar bunul simț. Acesta este efectul societății în care trăim mult prea liberi – ni s-a atrofiat „simțul” care să ne determine să putem în aplicare o regulă, oricare ar fi ea, oricât de „potențial – bună” ar fi ea. Nu din rea voință, ci din lipsă de exercițiu. Iar cei care aplică regulile sunt deja frustrați de aceia care nu o fac și adună aplauze…

Degeaba facem apel acum la buna credință a celor care se întorc din zone de risc și le tot repetăm că ar putea să-i îmbolnăvească și pe alții! Educația de a ține cont de ceilalți lipsește în societatea românească, fie că recunoaștem, fie că nu. Care sunt citatele, zicerile, proverbele folosite în viața de zi cu zi de mult prea mulți români? „Decât să plângă mama, mai bine să plângă mă-sa!”, „Ce treabă ai tu cu ce pățește ăla/aia, ce e frate-tu/soru-ta?”, „Dă-l, mă, în … mă-sii!” În școli se vorbește sporadic despre limitarea propriilor libertăți până la granița drepturilor celuilalt, în cadrul unor materii mai mult sau mai puțin ignorate, dar fără prea multe exemple personale din partea profesorilor care n-au fost nici ei crescuți sau educați în acest spirit .Manualele nu cuprind nicio referire la astfel de aspecte, iar în orele de dirigenție sau de dezvoltare personală se plănuiesc plecările în următoarea excursie… Este complet nerealist să ne așteptăm acum să se activeze instant un simț civic needucat și neexersat în prealabil.

Vom experimenta acum, la nivel macro, primele consecințe ale propriului nostru comportament. Mai mult ca oricând vom depinde unii de alții și vom înțelege că nu trăim singuri, ci suntem parte a unei societăți. Sper ca redresarea noastră să fie rapidă, pentru că românii sunt ușor-adaptabili și au multe calități. La fel cum sper că ne va veni mintea la cap: regulile nu au fost făcute pentru a fi încălcate, ba din contră!


Share

Autor

Comentează