Cel mai mare câștig: am învățat care e puterea noastră!

0

Vigilența celor care au protestat și protestează în continuare pentru abrogarea OUG 13 a crescut și așa și trebuie, în ciuda declarațiilor premierului care încercau (destul de bâlbâit, de altfel)  să dea impresia că lupta s-a încheiat și contestatarii pot pleca la casele lor. Oamenii fuseseră mințiți o dată (cel puțin), în acea seară de marți când, la ora 21.00, reprezentanți ai puterii insinuau că ar mai fi timp de discuții în zilele următoare, iar la ora 22.30 ordonanța era gata adoptată, iar două ore mai târziu chiar și publicată în Monitorul oficial. Așa că acum vor rămâne vigilenți, nu doar o oră sau două după orice declarație, ci vor rămâne în alertă mult mai mult timp. Există acea vorbă din popor, „Cine s-a fript cu ciorbă, suflă și în iaurt” și, din păcate, această națiune s-a fript nu doar cu ciorba pusă sub nas de guvernanți, ci și cu tocana, salata sau muștarul pentru mititei (mai facem și haz de necaz, pentru că m-a fascinat puterea umorului românesc, citind pancartele protestatarilor – unele dintre ele de neprețuit).

Așadar analiștii, specialiștii, oamenii cu spirit de observație, cei cu condei și nu numai, întorc acum realitatea pe toate fețele pentru a identifica adevăratul scenariu: este sau nu o renunțare a dezincriminării unor încălcări ale legii, a „albirii” unor indivizi care sunt cercetați pentru abuzuri etc

Voci avizate au identificat greșeli făcute chiar de guvernanți în redactarea ordonanței. Procurorul General i-a trimis o scrisoare Avocatului Poporului în care i-a indicat și explicat pas cu pas ce este neconstituțional în OUG nr 13, atât de fără echivoc încât Victor Ciorbea a fost nevoit să sesizeze Curtea Constituțională, deși susținuse sus și tare că el s-ar afla în imposibilitatea unui astfel de demers. Iată că s-a putut. Așa încât o posibilă explicație a analiștilor este chiar aceasta: partidul de guvernământ (mă rog, partidele de guvernământ) a făcut un pas înapoi pentru că pierdea mult mai mult obraz dacă ordonanța era respinsă de CCR. Astfel, pasul înapoi poate să fie doar o  reparație a acelei erori cu scop colateral de adormire a contestatarilor, parte dintr-un plan alternativ de implementare a modificărilor dorite cu atâta ardoare de guvernanți. Lupta e departe de a se fi încheiat.

Teama strecurată în sufletul guvernanților când au simțit reala și persistenta presiune a străzii este însă evidentă. Sigur că nu poate fi cuantificată  cu exactitate, dar măsura ei poate fi intuită ascultând mesajele argumentate pueril de comunicatorii lor (unele de-a dreptul penibile): ba că protestatarii ar fi fost plătiți, ba că sunt dezinformați (când oamenii au demonstrat contrariul), ba că ieșitul în stradă e un demers nedemocratic pentru că partidul de guvernământ ar avea o majoritate substanțială (ce legătură are una cu alta? Dacă are așa o majoritate covârșitoare să facă lucrurile conform uzanțelor din țările democratice – legile să treacă prin Parlament, să fie supuse dezbaterilor etc), ba că asta înseamnă incitare la război civil (nici vorbă, amenințările cu „lasă că vă facem și noi la fel, dacă vrem scoatem și mai mulți oameni în stradă” – atenție la nuanțe: cei care sunt acum în stradă s-au scos singuri! – incită la așa ceva).

Cel mai mare câștig al evenimentelor care se derulează de câteva săptămâni încoace este conștientizarea puterii populației de către ea înșiși. Exact asta înseamnă societate democratică: indiferent cât de „stăpân” ajungi peste popor, trebuie să asculți mereu opinia acestuia, nu poți face doar ceea ce-ți trece prin cap, când și cum dorește musculatura ta de conducător. Iar dacă nu asculți ce-ți spun „cei conduși”, există metode pentru ca glasul lor să fie auzit. Începând de acum și noi, românii, am învățat care este puterea noastră, puterea unei demonstrații în stradă, puterea unui protest, atenție!, CIVILIZAT, DEMOCRATIC, CORECT. Sunt convinsă că vor înțelege acest câștig nu doar cei care au ieșit în stradă, ci și cei care n-au fost acum de acord cu protestul. Este o unealtă constituțională prin care cetățenii le pot vorbi oricând conducătorilor lor. Și-i îi pot corecta când puterea li se urcă la cap. De fiecare dată când „stăpânii” vor călca pe sistemul de valori al unei societăți democratice, românii îi vor putea determina să revină pe drumul corect protestând.


Share

Autor

Comentează