Comunicarea în zilele noastre

3

Comunicarea a devenit din ce în ce mai abruptă, probabil pentru a crește gradul de eficiență, nu mai avem nevoie de eufemisme, spunem lucrurilor pe nume. Nu-i rău, în principiu, dar efectiv devine îngrijorător. Oriunde, oricând, abrupt: în reclame vorbim despre „mâncărimi intime”, în show-uri înjurăm birjărește, în dicționar introducem tot mai multe expresii cu grad absolut. Spunem lucrurilor pe nume, dar nu ne mai „glăsuim” gândurile. Încep să dispară nuanțele, să se îngusteze sensurile, iar „adevărurile” sunt tot mai feliate.

Nu mă sperie vorbitul răspicat, ci creșterea semnificativă a agresivității din comunicare. Acel „ AM ZIS!” atât de dulce în gura copiilor noștri, când sunt hotărâți să obțină o bomboană în plus sau încă o tură în carusel, nu mai lasă loc de interacțiune, dacă apare în conversația adulților. Am ajuns să comunicăm așa: eu „ AM ZIS!”, tu „ Ai ZIS!”, noi… fiecare cu „A SA”. Înainte erau bancuri despre cum intri la șef cu părerea ta și ieși cu a lui, în curând nu le vom mai înțelege poanta, pentru că nu va mai exista conceptul de schimbare a unei păreri. Pentru că nu mai avem timp să mai vorbim. Tot mai des primesc sms-uri, chiar și de la prieteni, în care mi se aduce la cunoștință succint ce și cum. Nu mai comunicăm prin viu grai, pentru că „ne întindem la vorbă”. Este o realitate: fiind atât de ocupați, suntem nevoiți să devenim eficienți. Riscăm să dăm cu mașina de copacii de pe marginea drumului comunicând eficient, în scris, de pe un device butonat la volan.

Sigur că m-am prăpădit de râs când ecranul telefonului mi-a afișat un banc bun, expediat de un amic. N-aveam mult timp și poanta mi-a înseninat ziua. A fost perfect! Dar mi-am dat seama ulterior că n-am mai apucat să vorbesc cu acel prieten. Sau cu alții. Ne trimitem mesaje și ne spunem părerea pe scurt. La job, cu colaboratorii, cu colegii de serviciu, cu șefii comunicăm în același stil: „AM ZIS!” Gata, repede, eficient. Îți poți păstra liniștit opiniile, chiar dacă mai asculți o părere, chiar dacă lași loc unei explicații, chiar dacă, măcar temporar, cochetezi cu o altă abordare. Sau acele opinii se pot schimba, într-adevăr, în urma unor transferuri de idei. E posibil să sufăr de sindromul „Teoria Conspirației”, dar tot mai des mă întreb: cine are interesul ca noi, oamenii, să nu mai facem un așa mare schimb de opinii, ci să ne eficientizăm la maxim comunicarea? Să nu mai avem timp să vorbim? Despicatul firului în patru a fost, într-adevăr, o boală autohtonă care ne-a țintuit, împiedicat, îngrădit ducerea la bun sfârșit a proiectelor, în aproape orice domeniu. Dar mie nu-mi pare că am scăpat de această boală, ci doar am înlăturat acea parte benefică – schimbul de păreri. Nuanțând lucrurile poți pierde timp, dar poți câștiga informație. O minte creativă poate scoate la iveală abordări noi, utile, chiar și eficiente. Pentru a fi creativ, ai nevoie de inspirație, dar și de timp. Nimeni nu este creativ „pe bandă rulantă”. Pentru a-ți deschide mintea, trebuie să acumulezi informație, dar și să faci schimb de idei. Prea multă eficiență în comunicare, cred eu, că strică.

Pun mâna pe telefon și-mi sun un prieten: „Salut. Auzi eu sunt dintre acei oameni care vorbesc cu vorbe multe?”, „Da.”, „Scriu un material despre comunicarea în zilele noastre și vreau… Scuze, ești ocupat?”, „Da.”, „Să mă… pupi pe dinți!”, „Oricând!”, „Hai, pa!”, „Dă-mi pe mail. Pup!”


Share

Autor

3 comentarii

  1. Ruxandra Bicescu on

    Ai dreptate, Irina. Am ajuns prizonieri ai timpului, mai precis ai lipsei timpului de vorbit direct, macar auzindu-ne glasurile, inflexiunile, tonalitatea vocii, ca sa nu mai vorbim de miracolul de a fi fata in fata atunci cand vorbim. Parca ne gasim mai usor cuvintele intr-un sms, cum spuneai si tu, suntem mult mai eficienti, nici nu mai trebuie sa ne emotionam cautand cuvinte frumoase, nu ne balbaim, ce mai! Scurt, repede, cat mai laconic, daca se poate chiar cu prescurtari. Sa inteleaga destinatarul smsului ce poate! Noi suntem ocupati. Asta e lumea noii tehnologii. Stii, uneori, am impresia ca, incet dar sigur, devenim roboti. De cand deschidem ochii dimineata si intram in priza, pana seara, cand incheiem ziua in acelasi ritm prestabilit si, aproape mereu, acelasi!

Comentează