Confesiuni de politician

0

 

Nostalgii cu haz, așa ar fi trebuit să denumesc una dintre rubricile emisiunii pe care am avut-o la Antena 2, „Distracția pe vremea mea”. Când mă enervez uitându-mă la viața politică din România, îmi amintesc că și politicienii sunt oameni, au povești și pe unii dintre ei i-am convins să ne arate parte din viața lor de „muritori obișnuiți”.

„La noi acasă sarmalele se fac foarte mari, dintr-o foaie întreagă de varză și, pentru a nu se rupe se leagă cu o sfoară. Când se servesc, de obicei, se servește jumătate. Eu am fost îndemnat să servesc la masă, la ceea ce trebuia să fie masa de logodnă a surorii mele. Am pus pe o farfurie, bineînțeles că am tăiat sforile respective, am uitat să tai o singura sfoară, i-am dat-o băiatului, a luat o înghițitură și a rămas sfoara afară din gură. Săracul, încerca să o tragă înapoi, era jenant, încerca să o înghită, nu putea. Știu în orice caz că am fost considerat ca omul care am distrus această masă”, amintiri Teodor Meleșcanu. (AICI)

„Motanul meu se numea Mefisto şi mă ajuta să înduioşez domnişoarele. Alături de motan, pianul avea şi el un rol bine stabilit. Locuiam într-o cameră unde aveau loc pianul, un scaun şi un pat. Şi puneam pariu cu fetele că pot să cânt la pian pe întuneric”, amintiri, Varujan Vosganian.(AICI)

„Am fost la o olimpiadă cu o fiică a unui șef, a unui profesor și a trebuit să-i fac eu lucrarea și după aceea am fost și vinovat că n-a luat notă bună. Oricum ar fi, când îți dai întâlnire cu fiica unui șef, totul se sparge în capul tău”, amintiri Nicolae Bănicioiu (AICI)


Share

Autor

Comentează