Este orașul meu și mă doare cât e de murdar. Am fost mințită!

0

„Uite ce neagră este dedesubt! Zăpada se murdărește imediat ce atinge pământul? Nu am învățat despre asta”. Trebuie să-i răspund copilului și o fac cu inima grea: „Iubitule, se murdărește instant doar în București și, mă rog, în alte orașe murdare ca acesta. Altfel, rămâne albă”  Se gândește puțin și insistă: „De ce e murdar Bucureștiul? Aici nu se spală străzile?”. Bună întrebare. „Cândva se spălau, dar acum nu pare să se mai întâmple asta. Trebuie să mă documentez, dacă vrei un răspuns exact.” Mă uit în jur, atmosfera este deplorabilă. Pe bulevardul care trece prin fața școlii mormane de culoare maronie certifică nivelul de murdărie, dar și de naivitate în a crede că ridicarea zăpezii este altceva decât o noțiune utopică în capitala României.

Stația de autobuz aflată un pic mai încolo este îngrădită de o altă barieră de zăpadă murdară și are un fel de „spărtură” care să permită călătorilor urcarea sau coborârea direct pe trotuar. Ghinionul face să ajungă în același timp două autobuze. Stând la semafor privesc îngrozită o bătrânică rămasă într-un echilibru precar pe un morman parțial înghețat, parțial noroios. „Doamne, ajut-o să nu cadă!” îmi spun în gând, simțindu-mă neputincioasă în timp ce mă îndepărtez ușor la volanul mașinii mele – am încasat deja claxoanele aferente ezitării de a pleca în chiar secunda în care s-a făcut verde…

Încep să socotesc în gând: timp de zece ani cât am locuit în Cluj-Napoca, plus încă 2 ani cât am trăit în Statele Unite am apărat cu dinții orașul în care m-am născut, am crescut și care înseamnă pentru mine acasă: „Și mama mea s-a născut în București, eu sunt deja a doua generație aici și ar trebui să mă credeți pe cuvânt că este un oraș frumos, cu locuitori buni… Ceea ce poate ați văzut voi în scurtele vizite în capitală nu este adevărul – adevărat… Și, de fapt, nu mă credeți pe cuvânt! Lăsați-mă să vi-l arăt, să vi-l descopăr eu!” Asta obișnuiam să spun, să le pretind celor din jur. Ce mă fac dacă prietenii sau cunoscuții mei vor da curs invitației mele zilele acestea? Va trebui să-i plimb prin București legați la ochi!

Acesta este orașul meu și mă doare. Eu nu am venit aici de undeva, ci m-am născut aici. N-a fost o alegere, n-a fost o năzuință. Am ales la un moment dat să trăiesc în altă parte, dar „acasă” a rămas București. De ce? Habar n-am. Or știi psihologii sau geneticienii sau alți specialiști în misterele corpului și minții de ce locul nașterii rămâne înscris în ADN. Așa cum eu știu că am fost mințită la în fosta campanie electorală pentru locale. Imediat începe o nouă campanie. Sunt convinsă că există sertare cu minciuni. Dar asta nu poate fi printre ele: Bucureștiul este murdar și nu s-a făcut mare lucru împotriva acestui lucru


Share

Autor

Comentează