Instrumente clasice de campanie (și de manipulare)

0

Un soi de prolog: Profesional vorbind înțeleg pe de-a-ntregul de ce subiectul „Colectiv” a fost aruncat din nou pe piață cu noi fapte menite a stârni emoții, empatie, furie, durere… Uman vorbind sunt copleșită de insensibilitatea celor capabili de manipulare.

Pasul 1 – pune la păstrare un material important, posibil incriminator, pentru momentul în care îți va trebui (poate la următoarea campanie electorală, poate mai devreme pentru dărâmarea unui adversar politic, poate mai târziu pentru abaterea atenției de la ceva prostesc făcut de tine sau de „ai tăi”, poate niciodată, dacă „pierderea” lui va fi mai utilă decât dezvăluirea).

Pasul 2: trece în revistă ce „muniție” ai în păstrare și țintele pe care aceasta le poate atinge (atenție și la victimele colaterale, doar pentru a nu te faulta singur, aliații, finanțatorii, susținătorii n-ar trebui să fie atinși!). Profesioniștii cu adevărat capabili au planul deja redactat, de acum patru ani, pentru că, dintr-o dureroasă „sincronizare” un eveniment cu adevărat tragic și capabil să mobilizeze masele s-a petrecut în intervalul de timp potrivit.

Pasul 3: extrage subiectul și aruncă-l pe piață pentru a fi disecat, având grijă să adaugi acel ingredient nou care să amplifice ceea ce ar putea fi în conștiința publică doar o rememorare (O, Doamne, cum pot fi alese cuvintele în acest caz!… ai grijă să arunci gaz pe foc…). Bine jucat, reușești să împuști foarte mulți iepuri deodată!

                Subiectul „Colectiv” îi arde rău pe Victor Ponta, care tocmai se străduia să renască din propria-i cenușă, și pe PSD, rămas în conștiința publică drept cel mai aprig luptător împotriva justiției și a adevărului (nu are relevanță că nu este singurul partid care procedează așa). De precizat că în acest caz iepurii împușcați își merită „glonțul” cu vârf și îndesat, fie și doar pentru că au creat sistemul și au încurajat societatea (parte a ei, de fapt) să mușamalizeze orice. Cum era de așteptat, subiectul îi mai arde și pe alții – vezi Raed Arafat, pompierii, forțele de ordine – dar mai ales este folosit drept o perdea de fum pentru ce se petrece acum.

                Conform teoriei privind campaniile electorale (că doar dezvăluirea imaginilor de la Colectiv nu a fost făcută dintr-o întâmplare) ar trebui să mai existe un „Pasul 4”, în care forța politică responsabilă cu dezvăluirea / atacul / diversiunea trebuie să pună în loc, fața alegătorilor, ceva bun, concret și constructiv. Mi-e teamă că acest pas va lipsi și de data aceasta din campania electorală românească, și după aceea. Perdeaua de fum este menită să acopere modul în care se manageriază schimbarea unui guvern incompetent, jumătatea sau sfertul de măsură folosit pentru aceasta. (îmi lăcrimează ochii de la fum și nu numai)

                Suntem crescuți și educați cum să distrugem ceva (pentru că, din păcate, istoria ne-a pus adesea în ipostaza de a trebui să înlăturăm violent ceea ce ne asuprea sau ne făcea rău), fiind prea puțin învățați să construim bine în locul rămas gol. Individualismul societății românești este unul extrem. Românul este învățat de mic cum să-l distrugă pe celălalt (în principiu un personaj rău), ca armă pentru propria supraviețuire. Dar tot efortul este consumat în această direcție, nealocându-se sau nemaiexistând resurse pentru a avea ceva calitativ de pus în loc și nedorind să ne punem „știința” și în mâna altcuiva, pentru a face cu adevărat echipe puternice. Ajunși acolo începem să însăilăm, să improvizăm” și să ne adaptăm la situația  nou creată, ca și cum ar fi o întâmplare și nu ceva plănuit.

                Întorcându-mă la subiectul „Colectiv”, care merită toată atenția și preocuparea noastră, observ cum, din nefericire, în România este încă foarte ușor să fie disipate eforturile celor care caută adevărul cu bună credință. Mi-a fost simplu să văd ce anume reprezinta doar o manipulare, dar îmi păstrez și speranța în mai bine, pentru că văd marginile (suntem încă departe de miez), de care putem trage pentru a scoate la iveală adevărul. În România a fost ușor să „palmezi” dovezile, oricâtă notorietate ar fi avut un subiect și oricât de mult s-ar fi aplecat atenția publicului asupra lui: s-a menținut cu bună știință o nebuloasă și au fost disipate eforturile celor care căutau adevărul în mici războaie, ale tuturor împotriva tuturor, în timp ce vinovații s-au fofilat în haosul creat.

„A fost” poate că nu mai „este”! Sper ca de data aceasta să nu pierdem firul, vinovații să răspundă și să avem ceva bun de pus în loc (știu că am prezis că nu avem pregătit acel „ceva”, dar îmi doresc cu tărie să nu am dreptate!).


Share

Autor

Comentează