Ludovic Orban trăiește același algoritm politic ca Viorica Dăncilă. Poate fi rezultatul diferit?

0

A fost evident de ce Viorica Dăncilă a rămas la conducerea PSD după intrarea lui Dragnea la închisoare. Cu ea partidul încearcă să-și facă decontul în ochii alegătorilor nemulțumiți și a restului populației scoasă din minți de politicile partidului aflat până de curând la guvernare. Predicțiile au indicat de mai multă vreme posibilitatea de a nu ajunge în turul doi al alegerilor prezidențiale, ceea ce reprezintă o rușine neexperimentată până acum de formațiune politică în cauză. Așadar, algoritmul prezintă o Dăncilă care își frânge gâtul și devine oaia ispășitoare (și neagră) a partidului, cu rol de a fi oferită ofrandă publică pentru „curățirea și renașterea” social democraților în cauză.

Este evident de ce Ludovic Orban a ajuns premierul României acum. Cu el partidul lui (dar și formațiunile care i-au dat girul pentru investitură) încearcă să facă un viitor decont în fața populației care va rămâne scoasă din minți, pentru că politicile anterioare ale PSD au consecințe și acestea vor fi resimțite crunt până la alegerile parlamentare viitoare. Așadar a fost luat un personaj deja „șifonat” în ochii societății, cu un grad de credibilitate modest, cu un nivel de popularitate scăzut, un soi de „dinozaur” al PNL – membru cu ștate vechi, rodat și erodat. Pentru că este „dispensabil” și algoritmul politic care-l propune spre sacrificare îi poate da și o oarecare aură de erou al partidului – a preluat funcția atunci când nimeni altcineva nu și-o dorea, știind că își pune un ștreang de gât. Fără îndoială că Ludovic Orban știe asta și rămâne important doar motivul pentru care o face. Așteptările pe care el le are de la propria sa prestație și ce urmărește din poziția de premier vor oferi răspunsul la întrebarea din titlu,

Varianta 1: Orban face parte din categoria oamenilor care cred că ei pot face minuni sau pot fi protagoniștii unor minuni, așadar până la alegerile viitoare va parcurge împreună cu restul societății  drumul greu de îndurare a consecințelor dezastrului economic (și nu numai), ba chiar are timp și timpul necesar pentru redresare, fie că e una care va tăia în carnea vie a populație sau, din nou, una miraculoasă. Această ipoteză ne portretizează un premier decis să depună foarte mult efort pentru îndreptarea situației din România, dar nu neapărat deschis la sugestiile celorlalți sau la eforturile altora de a contribui la reușită. Este totuși una dintre variantele care aduc mai mult bine, decât rău societății românești. Posibil însă că va fi destul de egocentric în opiniile sale, pe care nici nu le va comunica bine (avem deja exemplul – …Nu schimb miniștrii care n-au trecut de comisii pentru că PSD-ul încă deține majoritatea, nu-mi pasă ce au ei de spus și oricum votul din comisii este unul consultativ… – adevărat, dar calcă pe urmele îngrozitoare ale unora din predecesorii săi social-democrați și „sună” foarte rău; un mic exercițiu de discurs, pe care eu îl practic cu elevii mei, ar fi păstrat esența corectă = votul negativ este o consecință a majorității deținute încă de PSD în comisii și a dorinței acestui partid de a ne pună bețe în roate, dar ar fi reformulat partea care conține erori de abordare în democrație = votul consultativ contează pentru noi, am analizat de ce a fost unul negativ și am ajuns la concluzia că propunerea noastră a fost respinsă doar din considerente de boicot).

Varianta 2: Orban a ajuns la concluzia că nu mai are o șansă mai bună de atât, că este destul de mult erodat în ochii publicului pentru a mai avea un viitor politic îndelung, așa că va face bine nu numai partidului său, ci și societății românești, dacă își însușească rolul infam al celui care va deconta greșelile altora. Această ipoteză, dacă ar fi cea corectă, îl ridică în ochii mei, sunt mult de apreciat oamenii care se autoevaluează corect și care înțeleg că așa cum îți așterni, așa dormi (societatea românească este în situația actuală și din cauza lui  Ludovic Orban și a partidului din care face parte, pentru că greșelile liberalilor, nenumăratele lor dispute interne, scindări și altele au atras drept consecințe lehamitea românilor de a mai ieși la vot, de a mai avea încredere într-o doctrină sau alta, într-o promisiune sau alta). Această ipoteză (destul de naivă și boemă, dacă e să-mi fac autocritica) ne oferă cea mai bună variantă de premier în momentul de față: unul dispun să muncească mult, să nu fure, să nu-i lase nici pe alții să fure, să-i asculte pe ceilalți și să preia sfaturile bune, indiferent de unde provin acestea.

Varianta 3: Orban consideră că i se cuvine postura de prim ministru, că a așteptat suficient de mult pentru această „încununare” a carierei sale politice. Ipoteza în cauză ar putea creiona un premier care ajunge la ciolan și devorează tot ce mai este de devorat, având în vedere că nu e prost și știe că în urma acceptării portofoliului și-a pus ștreangul de gât și nimeni nu e chiar atât de sfânt să o facă degeaba (mă străduiesc să nu scriu subiectiv, dar este mai mult decât evidentă poziția mea față de această ipoteză, așa că nu vă mai pierd timpul cu alte analize și detalii). SAU, pentru că mai există o cale, consideră că i se cuvine, dar nu va adopta poziția „după mine potopul”, și va fi mai temperat în a-și impune părerile. O situație mai de dorit, dar nu știu cât de plauzibilă.

Cu siguranță că firul poate fi despicat în mult mai mult de patru ori patru, ori patru și așa mai departe. Deocamdată varianta corectă pentru noi, populația, este aceea de a îi da o șansă să înceapă să lucreze și de a avea un pic de răbdare înainte de a trage concluzii.

PS Situația guvernului Orban mi-a adus aminte de munca din televiziune. Ceea ce fac eu, când sunt realizator al unei emisiuni, depinde de cel care se află înaintea mea în grila de program. Dacă emisiunea dinainte mea nu a atras public în fața televizoarelor și încep rating 0.00 (De câte ori mi s-a întâmplat!) viața mea devine mult mai complicată, durează până „redresez” situația, iar la final se adună toate cifrele, deci în ecuație va interveni și acel zero, care este al predecesorului meu. Orice minuni ar face actualul guvern, noi vom trăi nu „zero”, ci toate minusurile care au fost produse de precedentul.


Share

Autor

Comentează