WTF? Scuzați-mă că încep un articol cu o înjurătură neautohtonă, dar o păstrez în text pentru autenticitatea relatării mele. Atenția mi-a fost atrasă de un articol de pe platforma digi24 intitulat „DEXONLINE: Dintr-o „nefericită coincidență”, am deturnat definiția unui cuvânt din articolul lui Pleșu”. Mă pun pe citit și înțeleg că administratorul platformei DEXONLINE s-a hotărât să le facă o „farsă” elevilor de clasa a opta, schimbând temporar definiția pentru niște cuvinte cuprinse în simularea testelor naționale de evaluare a cunoștințelor celor care încheie ciclul gimnazial, astfel încât să fie evident pentru profesori cine a copiat (și apoi și-au făcut demersul public, după încheierea perioadei de examinare). Cu această ocazie, administratorul cu pricina, care nu avea subiectele, ci s-a „ghidonat” după numărul de accesări din timpul orelor de examinare, a ghicit corect două cuvinte și a inclus din greșeală un altul, pe care-l utilizase Pleșu pe blogul său și pe care mulți cititori nu-l cunoșteau (trebuie să recunosc că și mie îmi era străin – voi știți ce înseamnă „felonie”? înseamnă „act de trădare” sau „infidelitate”) și se interesau de bună credință ce a vrut să spună maestrul cu asta.
La început am zâmbit, „nefericita coincidență” avea umor în sine, după care am realizat că întregul meu organism dădea semne de enervare cruntă. Și n-am căutat pe platforma DEXONLINE ce mi se întâmplă sau care e definiția pentru astfel de simptome, ci am executat o introspecție (nu căutați sensul cuvântului că-l deturnează ăștia temporar, vă spun eu, dacă se întâmplă să nu-l știți, „observare și interpretare a propriilor stări, dispoziții mentale și emoționale”). Mi se pare nefiresc ca o platformă pusă la dispoziție publicului larg să utilizeze datele ce ar trebui să fie acoperite de un grad oarecare de confidențialitate și să ia măsuri discreționare, după cum li se pare domniilor lor că ar fi corect. Nu pledez pentru copiat, nu-l încurajez defel, dar este treaba profesorilor, a examinatorilor din clase, să se asigure că nu se comit abuzuri. Deturnarea sensului unor cuvinte pe o platformă destinată publicului (având și titulatura DEXONLINE) este tot un abuz. Utilizarea statisticilor și informațiilor adunate de administrator platformei într-un mod atât de empiric (empiric nu are grade de comparație, dar așa îmi exprim indignarea), adică vreau să spun „după ureche” este un abuz, o demonstrație de putere. Eu n-am avut nevoie de platforma DEXONLINE ieri pentru a căuta unul dintre cele trei cuvinte deturnate de domniile lor, dar mă întreb ce s-a întâmplat cu victimele colaterale ale demersului lor, cu oamenii de bună credință, adulți sau copii, care accesau platforma fără a fi niște hoți, niște copiatori, niște teroriști ai testelor naționale. Nu cred că sunt singura care privește lucrurile așa, așa cum nu cred că administratorii DEXONLINE sunt niște eroi.
Dar parcă „ai noștri” nici nu sunt așa de răi precum „ai lor”. Dacă tot am scris un material pe care unii îl pot cataloga drept ofensator, măcar să-mi spun părerea până la capăt. Iar dacă nu găsiți legătura între subiecte, explicația e simplă, sunt femeie, gândesc întortocheat (găsiți definiția pentru „femeie” în DEXONLINE, dacă nu i-or fi deturnat temporar sau permanent sensul, cine știe pe cine ofensează explicațiile!). Ce-i cu ideea asta de moment gay în „Beauty and the Beast”? Nu am strict o problemă cu noul personaj inventat special pentru acest „moment istoric în existența Disney” (un individ care se luptă cu dorințele sexuale nutrite pentru personajul negativ al poveștii, Gaston), ci cu întregul demers. Mă mir că nu s-a supărat încă respectiva comunitate gay, personajul creat pentru ei jinduiește după personajul negativ (n-am văzut filmul, poate îl transformă într-un om bun cu iubirea lui, uite, nu m-am gândit la asta de la început!) Sigur că varianta Disney a basmului nu este identica originalului (mă refer la povestea scrisă de Frații Grimm), sigur că nu este prima dată când se „îmbunătățește” ceva scris foarte bine de la bun început, sigur că înțeleg perfect dorința de controverse, de atragere a întregului posibil public spectator, dar… pe bune? Nu mergea comunitatea gay la „Beauty and the Beast” pentru că nu aveau un moment care să-i reprezinte? Păi atunci, să așteptăm cu interes, dar fără vreo bucurie, varianta în care puștiul- cănuță se va transforma într-un copil trans-gender, iar sfeșnicul va fi de fapt un transexual superb. A, da, și copiii Frumoasei și ai Bestiei vor fi obținuți prin inseminare artificială cu seminție provenită de la o bancă de spermă sau de ovule. Și încă eu nici nu stau așa de bine cu imaginația!
O prietenă de-a mea îmi spunea că se pregătește să scrie o carte pentru copii. Bine face! Îi țin pumnii să o scrie cum își dorește, de la început, și apoi să rămână așa, fără adăugiri de tip „political correctness ”, pentru că e posibil ca o poveste „corectă” azi să fie îngrozitor de încălcătoare de drepturi mâine și să nu mai avem în curând basme, ci doar o lume zugrăvită în culori atent selectate.
Cum obișnuiesc? Să termin materialele cu o glumă menită să vă facă să zâmbiți… Doresc să deturnăm temporar sau permanent definiția noțiunii de „orgasm”, ținând cont că este ofensatoare la adresa celor care suferă de anorgasmie (pot fi expuși la boală bărbații afectați de impotență și femeile frigide) – se spune că ar fi punctul culminant și final al excitației sexuale, caracterizat prin senzații fizice intense, diferite la femeie față de bărbat. Așadar să-l modificăm în „unii îl au, alții îl mimează”.
