Răzbunarea controlorului CFR

„Așa vă trebuie dacă vă apucă să călătoriți pe vremea asta!” Apostrofările se aud din gura controlorului CFR. Pentru că este femeie, o mamă încearcă să facă apel la spiritul matern: „Doamnă, sunt doi copii mici aici, poate găsim o soluție”.  Ușile vagonului sunt larg deschise și vântul șuieră, abătând peste oameni fulgi mici și înțepători. Femeia controlor rămâne neînduplecată, privește crunt și spune răstit: „V-am pus eu să plecați pe drumuri? Ușa rămâne deschisă până la plecarea trenului din stație!”

Ușa a rămas deschisă minute bune chiar și după plecarea trenului din stație. Nimănui nu-i prea păsa de acel vagon, în fond era un unul destinat bagajelor și bicicletelor, nicidecum călătorilor. Ieri dimineață însă, zeci de călători care achitaseră bilet „în picioare” pentru că restul variantelor se epuizaseră demult, și care aveau neapărată nevoie să ajungă în Constanța, dârdâiau stoici, bucuroși cu fiecare kilometru care-i apropia de destinație. Nimeni nu le-a răspuns la îndreptățita întrebare: de ce trenul avea doar patru vagoane, dintre care unul restaurant și altul de bagaje? Având în vedere situația excepțională (Autostrada Soarelui închisă, lipsa zborurilor către Constanța) nu se puteau atașa mai multe vagoane? Posibil că nu mai existau alte vagoane disponibile ori poate șefii care puteau decide suplimentarea nu s-au lăsați deranjați duminică dimineața pentru a lua decizii de optimizare a traficului CFR. Probabil acesta era și motivul supărării femeii controlor, care era nevoită să recepționeze nedumeririle și frustrările călătorilor. Dar mai am o întrebare: de ce a simțit nevoia femeia controlor să se răzbune pe călători, să se răzbune pe niște copii? Părea că a plecat de la ideea că oamenii aceea călătoresc din nepăsare față de prognoza meteo, din aroganță, dar aș vrea să am ocazia să-i spun că s-a înșelat. Cel puțin în cazul prietenei mele care călătorea cu doi copii.

Poate că femeia controlor nu știe, dar există cupluri care trăiesc separat nu pentru că s-au săturat unul de celălalt și nici pentru că unul dintre soți și-a găsit pe altcineva. Trăiesc separat din nevoi financiare. În cazul pe care eu îl cunosc atât de bine, soțul lucrează în străinătate și soția în România, au doi copii și nevoie de două venituri. E foarte greu, numără zilele care îi despart până la următoarea vizită și plâng orele care trec precum clipele când sunt împreună. Biletele pentru acest voiaj le-au cumpărat la sfârșit de septembrie, când soția nici măcar nu știa dacă va reuși să lucreze suficiente ore suplimentare astfel încât să poată pleca în această mică vacanță. Le-au luat atunci pentru că erau mai ieftine și riscul de a pierde bani pe un voiaj pe care nu se știe cert că-l poate face este calculat funcție de costuri. Nici vorbă pe atunci de vreo prognoză care să le atragă atenția că în data de 8 ianuarie drumul București – Constanța va fi impracticabil. Nu se știa asta cert nici măcar pe data de 24 decembrie când au plecat din România. Da, dacă ar fi făcut parte din acea categorie de oameni care se pot duce la serviciu când vor, își pot lua zile de concediu peste noapte, cu bucurie ar fi amânat reîntoarcerea în Constanța cu câteva zile, până se liniștea situația. Dar nu e cazul. Femeii controlor nu-i pasă de asta, ea crede că prietena mea călătorește cu cei doi copii pentru că e nebună și s-a hotărât să-i dea o lecție. Doar și pe femeia controlor o așteaptă acasă soțul și copiii, are salariul mic și probabil rate în bancă. Dar nu e vina prietenei mele și nici a copiilor ei și nu se rezolvă frustrările nimănui dacă oamenii se răzbună aiurea.

Habar n-am dacă femeia controlor citește bloguri sau dacă va afla vreodată de această poveste, însă treaba mea e să încerc să-i atrag atenția că s-a înșelat și poate că altădată, când va composta biletele unor călători pe care CFR-ul îi transportă în vagoane de bagaje, va lua în calcul că oamenii au fost nevoiți să accepte această situație și că au plătit bani (nu puțini) pentru acele locuri „în picioare” și că, în general, nevoia sau decizia chiar și iresponsabilă a unora de a călători cu trenul (pot fi și astfel de cazuri, există situații de acest gen cu siguranță) justifică profesia de controlor CFR și încasarea unui salariu. Sunt convinsă că nu a unuia prea mare. Sunt convinsă că și controlorii CFR suferă pe alocuri de frig, mai ales când compostează bilete în vagoane de bagaje, și nu sunt de acord cu această situație.

P.S. Fotografia arată un tren și o gară din lumea civilizată, în care situații precum cea semnalată de mine nu se întâmplă vreodată. Doamne ajută să ne îndreptăm și noi spre acel tip de existență!