Transformarea: devin sau nu altcineva?

0

Dimineața este mult mai caldă decât mă așteptasem. Regret chiar că mi-am pus ceva deasupra tricoului, acum că deja se vede soarele la orizont. Nici urmă de vânt, în jur de 22 de grade Celsius, care vor crește repede la obișnuitul nivel – 27 de grade Celsius. Împreună cu prietena mea am pornit în ritm alert pentru a parcurge cele șase mile care reprezintă plimbarea noastră de dimineață. Sporovăim și privim răsăritul când telefonul mă anunță că am un mesaj nou. Pe ecran apare începutul mesajului și persoana cere mi l-a trimis. O bună prietenă din România îmi scrie ceva de genul: „ Salut. Te-am văzut ieri când făceai cumpărături, păreai foarte fericită, sper că ai reușit să le termini. Ți-am făcut cu mâna, dar nu m-ai observat, erai tu….” Aici se încheie pre-vizualizarea. Îmi este clar că s-a înșelat, mulți prieteni ne-au întrebat dacă nu venim acasă de sărbători, probabil și ea s-a gândit că deja am aterizat pe meleagurile noastre. N-am mai vorbit de mult la telefon, mă gândesc măcar să-i răspund scurt, că nu eram eu, dar o voi suna mai târziu să mai sporovăim. Când deschid mesajul văd că are atașat și un video, așa că îmi pun  pentru prima dată problema că poate fi doar o glumă. Ceea ce s-a și dovedit: filmulețul arată o femeie cu părul alb, de altfel extrem de sprintenă pentru vârsta pe care o sugerează, care are câteva pungi în mâini și țopăie prin valuri pe marginea oceanului, încercând să scape cât mai puțin udată, în condițiile în care pare că intră din ce în ce mai adânc în apă. Cu adevărat haios. Râd și răspund la mesaj: „Yes, it was me” și adaug câteva simboluri care indică râsul meu cu lacrimi. Pun telefonul la loc în buzunar, dar ceva parcă mă sâcâie. Ce nu e în regulă? Deschid din nou conversația noastră, o parcurg și realizez: mi-a scris în română, i-am răspuns în engleză. Trimit un nou mesaj: „Scuze, ți-am răspuns în engleză din greșeală” plus „zâmbicioși” care râd încurcați. Un nou beep – „zâmbicioșii” ei râd cu lacrimi și textul spune ”Te-ai obișnuit!”, tastez „Yes” apoi mă întreb în gând „What’s wrong with you?” Apăs pe iconița pentru apelare și continui conversația cu prietena mea prin viu grai…. Chiar îmi vine la îndemână mai degrabă engleza decât româna? Nici vorbă! E doar obișnuința de a auzi vorbindu-se engleză în jurul meu…

Radu revine de la școală încântat și încurcat în același timp. Își uitase o bluză de trening la cafeteria și „uitase că o uitase”. A regăsit-o după vreo două luni, din întâmplare (nu știu ce sistem prin care poți ajuta la cafeteria în urma unei trageri la sorți… ceva care să sune ca o mare recompensă când, de fapt, faci treabă), era încântat, dar și cumva stânjenit: „Mami, nici nu mi-am dat seama că-mi lipsește treningul acesta! M-am tot îmbrăcat cu celelalte, cred că nu l-am mai purtat de vreo două luni… Îți dai seama că a rămas acolo de două luni?! Mai știi când mi-au furat căciula cu dinozauri în vestiarul de la sport, la școala din România?” La auzul acestor cuvinte îmi dau seama care este motivul real al disconfortului pe care-l manifestă: suntem români, ne prețuim țara, dar e imposibil să nu observi lucruri și să nu începi să faci comparații. Și în America există comunități sărace, copii săraci, dar, ca regulă generală, este de neconceput să iei ceva ce nu-ți aparține… chiar dacă respectivul obiect rămâne uitat cu lunile pe spătarul unui scaun… „Da, iubitule, acum înțelegi de ce îți tot repetăm eu și cu tata cât de important este să înțelegi conceptul *trebuie să iei doar ce îți aparține sau ceva pentru care ai muncit*. Mă bucur că ți-ai recuperat bluza. Nici eu nu observasem că lipsește.” Ne-am obișnuit cu scaunele care rămân pe malul oceanului fără să fie vreo problemă, cu casele fără garduri sau cu garduri estetice de o șchioapă în grădina cărora toate obiectele decorative, jucăriile copiilor sau alte nimicuri stau împrăștiate zi și noapte… Obișnuința care ne transformă…

M-am obișnuit să-mi încep zilele făcând sport, după model american. Dimineața, în jur de 7.30 sunt la sală sau la lungi plimbări de-a lungul golfului… al meu soț a avut o zi liberă și am ieșit în zori la alergat… M-am tot întrebat de ce nu făceam asta și în România. Sigur, au fost perioade de timp din viața mea în care mi-ar fi fost imposibil, din cauza programului la job, dar au existat și altele, în care aș fi putut… am avut chiar câteva tentative palide de a alerga dimineața în parc, în jurul lacului, după ce-l lăsam pe Radu la școală, dar nu m-am ținut de program. Mi-am spus că, poate, a fost nevoie de prietena mea americancă să mă țină în priză dimineața sau că secretul a constat în aerul de Florida sau poate în destinația finală a unei partide de alergat… bayshore… Am ajuns la concluzia că era vorba doar despre starea de spirit, a mea și a celor din jur. Aici „grijile zilnice” pur și simplu nu-mi mai consumă energia: nu mă mai stresez că nu-mi voi găsi liber locul de parcare dacă am de mers undeva, că mă voi enerva când trebuie să-l iau pe Radu de la școală, pentru nimicuri și aspecte ușor de evitat dacă ne-am schimba puțin conduita (n-ar mai fi drumuri blocate de mașini parcate aiurea, n-ar mai claxona unii de nebuni la semafor pentru că mașina din față n-a „forțat” pe roșu etc), orice demers făcut de administrația complexului este anunțat din timp, programul se respectă, măsurile nu provoacă haos, ci sunt gândite suficient în prealabil pentru a putea fi puse în aplicare cum trebuie… Doar așternând aceste exemple pe hârtie și realizez cât de mici pot fi uneori detaliile care fac diferența între a fi încordat ca un arc, a trăi sub presiune și a fi relaxat. Asta nu înseamnă că aici nu apar dereglări de la traiul normal sau diferite probleme, doar că reprezintă excepția de la regulă și nu regula în sine. Așadar pot fi „îndurate” mai ușor și rezolvate cu mai puțin consum de energie.

Așa că am acum energie și dispoziție să mă pregătesc pentru o nouă mare provocare: Gasparilla Pirate Festival în Tampa Bay – parade, pirați, lupte între nave, concurs de costume – bine că se face din nou cald… „Mami, mami, ne vom întâlni cu Jack Sparow?”, „Nu știu, iubitule, cu siguranță îl vom vedea pe Johnny Deep!”


Share

Autor

Comentează